Motivație

Acest blog există pentru cei care, ca și mine, privesc cu nedumerire și teamă ceața superstiției, ignoranței și pseudoștiinței care a inceput să plutească de câteva decenii peste civilizația noastră.

Celor care cred că lumea în care trăiesc poate și merită să fie cunoscută; celor care recunosc când nu știu ceva, și vor să afle; celor care nu acuză cu ipocrizie tehnologia pentru problemele umanității, si nu sunt nostalgici după vremuri mai sărace, mai barbare și mai ignorante; celor care se îndoiesc că gripa e cauzată de un dezechilibru energetic, sau că un medicament e cu atât mai eficient cu cât e mai diluat; celor pe care nu-i interesează zodiile prietenilor lor; celor care sunt buni fără să aștepte viață veșnică în schimb; celor care se mai uită din când in când la stele și zâmbesc, vă spun: nu sunteți singuri.

miercuri, 12 octombrie 2011

Oceanul și Farul

Acum mulți ani am scris o poezie pe care am înțeles-o mult mai târziu.

Atunci când am scris-o, am abandonat intenționat orice control rațional asupra actului creativ, și am încercat să pun în cuvinte doar ce simțeam. În măsura în care am reușit, poezia este un mesaj al subconștientului, necenzurat de logică.

Este un mesaj al Oceanului intuitiv și emoțional, către Farul rațional și verbal ce-l luminează. Oceanul vrea să fie liber de cenzură. Oceanul detestă lumina și cuvintele, iubește noaptea și magia. Oceanul crede în nemurire, și urăște deadline-urile măsurate în decenii impuse viselor sale.

În societatea în care trăim, ca și în poezia în cauză, există un puternic curent de opinie ce glorifică Oceanul intuiției și emoției și denigrează Farul rațiunii. Intuiția ajunge câteodată să fie privită ca o cale directă către adevăr, în loc de un mecanism simplist și imperfect de predicție a consecințelor acțiunilor noastre într-o lume mult prea complexă; emoția ca o măsură obiectivă a valorii lucrurilor, în loc de o măsură subiectivă a predicțiilor, uneori greșite, ale intuiției; iar rațiunea ca o unealtă sterilă de laborator, cu o aură de lipsă de umanitate.

Farul si oceanul sunt, ambele, părți ale minții, ale identității noastre umane. Oceanul simte, intuiește, visează, speră. Fără el nu am avea dorințe. Dar Farul luminează realitatea, o privește, gândește, planifică și vorbește. Fără el, dorințele noastre nu ar avea cum să se realizeze, și ar rămâne doar motive mute de frustrare; iar noi am fi ființe oarbe ce se lovesc repetat de primul obstacol ce le iese în cale, incapabile de a-l ocoli, incapabile de a comunica unii cu alții pentru a ne găsi împreună drumul.

În îngemănarea dintre emoție și rațiune stă esența umanității. Cu pasiune ghidată de rațiune am ajuns din a ne ascunde în peșteri în a păși mândri pe Lună. Departe de a ne fi străină, rațiunea ne definește ca oameni.

Dar iată cum am auzit demult și eu, ca și mulți alții, murmurul dezaprobator al adâncurilor obscure ale minții împotriva dictaturii realismului:



Oceanul și Farul

În farul de aur, de Vodă zidit
Să-mpartă mulțimii lumina științei,
Un murmur răzbate, de gând negândit,
Facând să-nfioare lăuntrul ființei.

Covoare de aur se-aștern înspre noi.
Brodate modele de slove-nțelepte
Ne spun că urcând zeci de ani, mii de trepte,
Desigur ajunge-vom nobili eroi

Ai firii deștepte.


Dar murmurul farului cântă ascuns
Iar cei care știu auzí înțelesuri
Se-ndoaie că-n far ei găsi-vor răspuns,
În slove de aur și-n limpede versuri.

Se-ndreaptă atunci spre fereastra din far
Și-afară privesc, iar afară, în noapte,
Oceanul răsfrânge și tremură-n șoapte
Luciri de-adevăruri, frânturi de neclar,

Visări de nemoarte.



3 comentarii:

  1. Corect!
    :)
    Poezia este frumoasa... foarte frumoasa.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nice one :)
    poezia adica. dar... mai usor cu interpretarea pe scari. farul (aka sistemul tau de valori) pe care ti l-ai construit nu lumineaza prea bine oceanul (aka suma nevoilor tale), de unde si aparentul antagonism pe care il descrii.
    detalii la que pasa :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vizireanu, tu esti cu teama de ideatii, nu? :)

    RăspundețiȘtergere