Motivație

Acest blog există pentru cei care, ca și mine, privesc cu nedumerire și teamă ceața superstiției, ignoranței și pseudoștiinței care a inceput să plutească de câteva decenii peste civilizația noastră.

Celor care cred că lumea în care trăiesc poate și merită să fie cunoscută; celor care recunosc când nu știu ceva, și vor să afle; celor care nu acuză cu ipocrizie tehnologia pentru problemele umanității, si nu sunt nostalgici după vremuri mai sărace, mai barbare și mai ignorante; celor care se îndoiesc că gripa e cauzată de un dezechilibru energetic, sau că un medicament e cu atât mai eficient cu cât e mai diluat; celor pe care nu-i interesează zodiile prietenilor lor; celor care sunt buni fără să aștepte viață veșnică în schimb; celor care se mai uită din când in când la stele și zâmbesc, vă spun: nu sunteți singuri.

duminică, 18 septembrie 2011

Gluma lui Yahweh

Yahweh anunțând Surpriza
Sediul ONU, 2012

Sunt sigur că nu există Dumnezeu? (Mă refer la Dumnezeul creștin, și la avatarul lui mozaic, Yahweh, pentru simplul fapt că sunt mai familiarizat cu ediția iudeo-creștină a adevărului absolut).

Nu; nu sunt sigur că nu există Dumnezeu.

Dar dacă există, înseamnă că joacă de miliarde de ani un elaborat joc de-a v-ați ascunselea.

Eu apreciez persoanele cu spirit ludic, și aș prefera un Dumnezeu jucăuș unuia morocănos. Gluma, de altfel, ar fi destul de bună - închipuiți-vă-l pe Yahweh apărând din senin (sau mă rog, dintr-un norișor) în clădirea ONU din New York în 2012 (când, știe toată lumea, vine sfârșitul lumii, și în România vin alegerile), și luând cuvântul ca să anunțe:

Surpriză! Lumea a fost creată de mine, Yahweh, special pentru voi, oamenii. Și fiți atenți! Am așteptat treisprezece miliarde de ani până să vă creez, ca să nu bată la ochi. Am mai facut câteva sute de milioane de specii de viețuitoare înaintea voastră, și pe multe le-am omorât între timp (v-am păstrat niște fosile), ca să vi se pară că sunteți doar o altă specie într-o lungă linie de experimente și eșecuri. A, și am făcut speciile să semene între ele, și să folosească același cod genetic, ca și cum ar fi înrudite (asta a fost ideea Sfântului Duh - lol!). V-am scris și o carte despre mine, dar am condimentat-o cu multe povești barbare și imorale, și multe neadevăruri grosolane, ca să discreditez total ideea. Am făcut - fiți atenți! - încă zece mii de miliarde de miliarde de stele în afară de Soarele vostru, ca să fie imposibil să credeți că tot Cosmosul este creat pentru voi. Și când colo, chiar este! Ho, ho, ho!

Asta ar fi chiar drăguț. Mai ales dacă apoi Yahweh s-ar retrage în domeniul transcendental și ne-ar lăsa în pace. Multe dispute filozofice ar fi în sfârșit încheiate, și mulți oameni ar putea să înceapă să studieze lucruri mai utile, cum ar fi creșterea eficienței panourilor solare, sau cântatul la chitară.

Din păcate nu e așa simplu. Religia afirmă că avem de ales între viață veșnică și tortură eternă. Iar criteriul după care suntem aleși este credința în existența și bunătatea absolută a lui Yahweh, bunătate manifestată prin faptul că și-a torturat fiul, pe Iisus (care nu e doar fiul lui, ci e și o sfântă treime (1/3) a lui, și de fapt cei doi sunt aceeași persoană) ca să își permită să ne ierte pentru că suntem (făcuți de el, în imaginea sa) răi.

Un om înzestrat cu rațiune și bun simț, liber de îndoctrinarea din copilărie, nu poate accepta această poveste ca fiind adevărată sau morală.

În aceste condiții, jocul de-a v-ați ascunselea al Creatorului nu mai e doar o glumă. E o farsă cinică, o capcană crudă adresată tuturor oamenilor raționali care ajung la concluzia că religiile, cu contradicțiile si imoralitatea doctrinelor lor, și cu ignoranța crasă față de cele mai simple adevăruri științifice, nu sunt decât mituri ce-și au locul în copilăria culturală a speciei umane.

Nu sunt sigur că nu există Dumnezeu. Sunt doar aproape sigur că nu există.

Dar daca ar exista, aș spera să nu fie dictatorul gelos și criminal al creștinilor, evreilor și musulmanilor.

Aș spera ca Zeul să fim noi toți, împreună, oameni și alte specii conștiente, pamântene sau nu, noi toți, conștiința colectivă a Cosmosului și motivul pentru care el există, în același timp creatorii și exploratorii realității.

7 comentarii:

  1. Ar fi cel putin interesant sa se intample una ca asta. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Of, de cate ori m-am gandit si eu la asta, desi de multe ori mi-a fost teama, tot din cauza indoctrinarii din copilarie. Niciodata nu am crezut cu toata fiinta mea ca exista Dumnezeu,cel putin nu cel prezentat de biserica. De cand eram mica am simtit ca ceva nu e credibil. Sunt curioasa...tu ce simti de Craciun, de Pasti?

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Ioana, multumesc de comentarii. Ce simt de Craciun si de Paste? Bucuria faptului ca sunt cu familia, un sentiment de sarbatoare. Multe traditii sunt frumoase, fac parte din mostenirea noastra culturala. Nu trebuie neaparat sa credem in Mos Craciun ca sa sarbatorim impreuna solstitiul de iarna, sau in iepurasul care face oua rosii ca sa sarbatorim echinoctiul de primavara :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :) e tare asta cu solstitiul si echinoctiul! Tie ce ti-a adus "mosul" de solstitiu? :))
    Totusi, de ce ne botezam copiii, ne inmormantam mortii si ne cununam la biserica? Doar din considerente culturale si legate de traditie? Probabil ca da.

    RăspundețiȘtergere
  5. E tare si e adevarata. Solstitiul si echinoctiul au fost sarbatorite de multe milenii in mai toate culturile lumii. Crestinismul le-a adoptat si le-a schimbat povestea.

    Oamenii au nevoie de ritualuri si festivitati. E parte din natura noastra sociala. Si e un lucru frumos, atata vreme cat nu ajungi sa crezi in chestii de genul "barbatul este capul femeii asa cu Iisus este capul bisericii" :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ioana, tu poate îţi botezi copiii şi poate tu "te cununi" la biserică.
    Botezul este la rându-i o tradiţie păgână (în special botezul ortodox) iar cu căsătoria lucrurile sunt discutabile, utilitatea însăşi a insitutţiei căsătoriei fiind cam de domeniul trecutului. Recomandare în acest sens: http://vilo13.blogspot.com/2011/04/institutia-casatoriei.html#
    Cât priveşte înmormântările, acestea pot fi făcute foarte bine şi fără un sobor de popi ortoproşti. Bunicul meu, veteran de război, erou naţional şi ateu, a fost înmormântat cu onoruri militare şi fără popi. Se poate, numa' să vrei.

    RăspundețiȘtergere
  7. ce i cu voi !!!??? traiti pe alta lume ?? a lui Base ?? sau a unuia dintre voi ?? spuneti atatea neadevaruri .. cu toate ca mi place sa cred ca sunteti " cititi ". nu poti avea opinii despre ceva ce nu cunosti , asa ca mai deschideti ochii sa vedeti si Adevarul din toate !!

    RăspundețiȘtergere